Seriale noi: Cronică “Grimm”. Moda basmelor se mută la TV

Trendul basmelor în filme e deja o realitate (în pregătire: Snow White and the Huntsman, Mirror, Mirror, un Sleeping Beauty, un Hansel şi Gretel şi multe altele). Se pare că în perioade de criză, oamenii se îndreaptă către basmele cu happy-end sau poveştile cu inamici supranaturali, nu cu cei reali, precum criza financiară. Ei bine, moda asta s-a mutat şi în televiziune, unde avem nu una, ci două premiere inspirate din basme: Grimm şi Once Upon a Time (acesta din urmă, analizat într-o postare ulterioară).

Seriale noi: Cronică “Person of Interest”. Jim Caviezel e android

  Înainte de orice, aş vrea să fac o serie de comparaţii despre cum joacă Jim Caviezel în acest serial: ca Data din Star Trek: The Next Generation, care a uitat cum să fie intrigat de natura umană. Ca un zombie care a învăţat din când în când să articuleze cuvinte, dar nu înţelege ce înseamnă acestea. Ca un extraterestru care vrea să se integreze în lume, dar un om depresiv i-a dat toate lecţiile despre ce înseamnă să fii om. Ca un bărbat căruia i s-a scos zona limbică a creierului, responsabilă pentru emoţii. Ca un tip venit din viitor căruia îi lipsesc corzile vocale şi are un dispozitiv (ce-i drept avansat) de vorbire electronică. Ca un tip posedat de un demon plictisit. Ca un mort supărat că a fost înviat. Ca un tip care şi-a injectat prea mult Botox în pomeţi şi în jurul ochilor, dar era mahmur la timpul injecţiilor şi faţa nu i-a îngheţat în zâmbet. Ca paraplegicul Tio din Breaking Bad, numai că nu e paraplegic (Mint! Tipul care-l joacă pe Tio nu zice nimic dar joacă cu faţa de rupe!). Ca un robot ruginit la încheieturi.

Seriale noi: Cronică “A Gifted Man”. Soţia fantomatică şi emoţia ectoplasmatică

Premisă: Un chirurg de geniu, dar cam nepăsător, se întâlneşte cu fosta nevastă, o idealistă. Cei doi petrec o seară frumoasă împreună, dar a doua zi, când el o sună, află că ea murise de câteva săptămâni. Pam-pam!

Analiză: M-am cam săturat de serialele cu medici, iar ăsta părea o idee cel puţin interesantă. Păcat că nevasta moartă şi idealistă, jucată de eterica Jennifer Ehle (din Contagion!) apare doar câteva secvenţe pe episod. Altă actriţă complet irosită: Margo Martindale, premiată cu Emmy anul ăsta pentru rolul din Justified (şi care a jucat-o cu căldură, printre altele, pe femeie aceea americană din Paris Je T’Aime care scria o scrisoare acasă şi pronunţa franceza cu un accent atroce). Martindale joacă un soi de secretară la clinica de fiţe a doctorului, iar gama ei largă de nuanţe nu este pusă deloc în valoare de scenariu.

Seriale noi: Cronică “Prime Suspect”. Serial poliţist peste medie

Am tot scris despre seriale care nu mi-au plăcut. Întotdeauna e mai uşor să le comentez şi să le scot în evidenţă defectele, dar mi-e puţin mai greu cu serialele care îmi plac (de la trei trifoi în sus). Cu serialele poliţiste nu mai am în general răbdare.

Am văzut prea multe şi m-am plictisit de toate CSI-urile, NCIS-urile, Castle-urile, The Mentalist-urile şi tot aşa (deşi au dat naştere la un serial parodic foarte amuzant NTSF::SD::SUV, dar despre el voi scrie ulterior). Ecuaţia e simplă: personaje bune duc la poveste bună duce la ataşament şi să fiu eu fan. Fără personaj nu există nimic şi trebuie să spun că Prime Suspect are personaj, ba chiar mai multe, şi dacă rezolvă micile probleme pe care le are, ar putea fi upgradat in my book.

Seriale noi: Cronică “Unforgettable”. Foarte ușor de uitat

Completely forgettable

Premisa: Protagonista Carrie Wells, jucată de Poppy Montgomery  (din plictisitorul Without a Trace/ Dispăruţi fără urmă) este una dintre cele aproximativ 6 persoane din SUA care suferă de boala hyperthymesia, adică îşi aduce aminte tot (absolut tot!), în afară de o zi, cea în care sora i-a fost ucisă în copilărie. Carrie era poliţistă, dar s-a retras, însă atunci când vecina ei e ucisă, se implică în investigaţie, care, culmea!, e condusă de fostul ei iubit (amândoi fuseseră poliţat în Syracuse, acum amândoi sunt în New York).

Bufet suedez cu seriale noi (II)

Eh, au trecut zilele cand televizor ne putea “trage” inauntru, asa cum a facut cu fetita din “Poltergeist”. Asa cum observa si naratorul din “Torturati-l pe artist”, din toate serialele noi care apar, majoritatea sunt cu avocati, cu medici sau cu politai, si/sau cu infractori.  In postul anterior despre serialele noi, am vorbit despre “Blue Bloods”, care apartine categoriei cu politisti, dar si-a gasit un unghi de abordare mai original.

CSI face-off la miezul noptii

Aseara am fost socata sa-mi dau seama ca o lupta tacuta – de gherila/de programare – se da de luni pana joi, in intervalul orar 00.00 – 01.00. E vorba de serialele-surori CSI (rostiti alaturi de mine: si-es-ai. Sa nu cumva sa v-aud cu ce-se-i!!). “CSI: New York” (cel mai tanar dintre toate), are cel mai bun suport – Pro TV. “CSI” originalul, veteranul, e pe Prima, in timp ce “CSI: Miami”, dupa stagii si la Pro TV, si la Pro Cinema, e difuzat de Universal.

The Mentalist care screws with your head

Si eu, la fel ca altii, am avut impresia ca serialul asta s-a vrut a fi un “Psych” (daca va uitati la clipul din link, veti vedea ca si baietii din Psych au observat diferentele – virtually a carbon copy). Numai ca “The Mentalist” este mai serios, mai dark, mai matur. Dar nu destul, cat sa fie foarte diferit de serialul mai sus mentionat, care s-a lansat cu doi ani inainte!

Serialul cu Simon Baker in rolul “mentalistului” e o chestie destul de comerciala. Ceva la moda. Un “procedural” (serial cu o forma fixa, gen politist sau medical) with a twist (si americanii nu raman niciodata fara twisturi).