Foarte rar mi se întâmplă să văd un film despre care nu ştiu nimic, n-am citit nimic, despre un regizor despre care n-am citit nimic. Ei bine, poate aşa îndrăgosteala mea e mai puternică şi mai intensă. Primele cadre pe care le-am vazut, intre filmari, la Les Films de Cannes a Bucarest, ale unui Nazaret (da! acela!) absurd, ars de soare, m-au cucerit. Au fost ca nişte prime ocheade pe care le arunci unui bărbat. Continue reading
(Pop-)culture geek and proud! 