Marjane Satrapi: “Broderii”, un alt roman grafic grozav

Luat de la Gaudeamus anul acesta, am terminat Broderii în mai puţin de o zi. Ar fi fost probabil în jur de o oră, dacă n-aş fi fost constant întreruptă de lucruri frivole ca serviciul şi altele.

Acest nou roman grafic al lui Marji (îi spun aşa pentru că mă simt apropiată de ea) e ceva mai lejer şi mai scurt decât Persepolis şi a fost comparat cu Totul despre sex, of all things, deşi, e corect să spun că era vorba mai degrabă de un TDS iranian. Şi că problemele femeilor iraniene aveau mai multe componente serioase decât cele ale unor patru newyorkeze cu lumea la picioare.

Recoltă Gaudeamus şi Postul în care Trifoi se laudă

Duminică a fost o zi a surprizelor pentru mine: după ce am fost la Gaudeamus toată săptămâna pentru ziar şi nu am apucat să-mi iau nicio carte, mă hotărâsem să rămân acasă să-mi revin. Şi apoi m-au sunat şi m-au anunţat că ziarul a luat premiu pentru acoperirea târgului, din partea publicului, şi m-am umflat în… foi. Nu e ca şi cum nu m-am simţit bine la Gaudeamus, pentru că ăla e mediul meu, iar durerile de umeri şi de spate resimţite după fiecare ediţie mă fac mândră.

Persepolis, initierea mea in romanul grafic

Istoria zbuciumata a Iranului spusa mai intai prin ochii inocenti – dar extremi de inteligenti – ai unui copil si, ulterior, ai unei femei. Despre asta e vorba  in Persepolis, primul roman grafic pe care l-am citit si in niciun caz ultimul.

As putea sa spun ca e un bildungsroman, dar mi-am dat seama recent ca urasc termenul asta. Suna ca Sturm und drang, ca o ploaie torentiala cu tunete, ca ceva violent, ca un tun de pirat. Asa ca am decis sa-i spun, mult mai simpatic dupa parerea mea, un coming-of-age story.

Este autobiografic, dar universal si mi-a starnit sentimente extrem de diferite la lectura/vizionare. Exista momente amuzante in care-ti vine sa planzi si intamplari tragice la care-ti vine sa razi. Si aceste sentimente amestecate vin de la vocea naratoarei, un personaj pe care n-ai cum sa nu-l iubesti.