Autobiografia lui Nicolae Ceausescu. Si a noastra

Voiam sa incep spunand ca, la fel ca in literatura, nu prea am experienta cu non-fictiunea, cu documentarele (poate doar la serviciu, cu documentarea). Dar mi-am dat seama ca nici nu trebuie sa am experienta cu documentare, cu non-fictiune.

Am fost la Sala Palatului ieri si am ramas impresionata: aproape 4.000 de oameni, pentru un film romanesc! In aceeasi vizionare. Sper sa serveasca drept spargatoare de gheata proiectia asta, sa avem parte de asa ceva tot mai des. Continue reading

Advertisements

Marti, dupa Craciun, in Sarajevo

“Marti dupa Craciun” ne-a adus, cu certitudine, cel mai special moment de la Festivalul de Film de la Sarajevo. Noi eram acolo, ei erau acolo si m-am simtit foarte emotionata pentru ca vedeam un film romanesc in alta tara. Si pentru ca era bine primit. Si, mai presus de toate, pentru ca mi-a placut mult. (Ador afisul asta)

De la scenariu, la regie, la jocul actorilor si, DA, la scenografia si costumele contemporane, normale, naturale pentru epoca in care traim.

Continue reading

Îngerul necesar… sau nu!?

Promovat ca fiind un film ALTFEL, primul lungmetraj al lui Gheorghe Preda nu se dezminte. Însă asta nu e neapărat o caracteristică pozitivă. Filmul este incoerent  de la cap la coadă şi eterogen.

Pleacă de la imagini cu scenografie minimalistă (Gheorghe Preda s-a ocupat de acest aspect) la scene de o intensitate fantastică, flashback-uri fără replici dar care transmit tot ce intenţionează.

Ana, jucată de Anca Florea (a mai jucat şi în „După ea”) este într-adevăr un personaj atipic pentru filmele româneşti. Astmatică, devenită obsesivo-compulsivă, singuratică, asocială, dar artistă. Trăieşte într-un glob de sticlă, o casă albă, sterilă, pe care o curăţă cu minuţiozitate, pentru ca praful să nu-i facă rău. Şi ea se simte bine aşa. Continue reading

4 luni, 3 saptamani si 2 zile

Nu am putut respira bine aproape tot filmul. Desi am pornit in directia cinematografului hotarata sa il analizez cat se poate de rational, nu am putut sa imi incetinesc bataile inimii sau sa nu ma simt terorizata. Asta pentru ca de la inceput m-am vazut pe mine acolo, acum 20 de ani, traind in locul oricareia dintre cele doua fete, Otilia (Anamaria Marinca) si Gabita (Laura Vasiliu). Continue reading