Amoruri imaginare cu Xavier Dolan

Primul film pe care l-am vazut la Festivalul de Film de la Sarajevo este cel regizat si scris de un canadian de 21 de ani, Xavier Dolan, care a jucat si unul dintre cele doua roluri principale. Fetele – Oana si Alexandra – au fost innebunite de Xavier, facand tot felul de declaratii legate de el, pe care nu le mentionez aici… Si eu l-am gasit foarte hot, dar chiar si heterosexualul de Robert a remarcat ca e dragut. Am iesit de la Cinema City din Sarajevo dorindu-mi sa fumez o tigara, pentru ca personajele fumau incontinuu.

Sarajevo, dragostea mea

“Sarajevo, dragostea mea” era titlul cu care au tradus un film fain, bosniac, pe care l-am vazut la Cinema Europa mai demult. Titlul original era “Grbavica” si era numele unui cartier din Sarajevo. Inca n-am ajuns acolo, mai ales ca pensiunea la care stam e chiar in centrul vechi al orasului si avem totul la cativa pasi distanta.

Dar orasul e minunat. Am ajuns pe un val de caldura necaracteristic unui oras in munti. Si din centru, oriunde te-ai uita, vezi dealurile pline de case, pana departe.

In centru nu prea gasesti alcool, din cauza moscheei foarte apropiate, nici macar bere. Totul e bun si ieftin, oamenii sunt draguti, unii dintre ei, altii imi amintesc atat de mult de Romania.

Retro: “Millennium” in noul mileniu

Exista anumite filme, seriale, carti care ne-au marcat in copilarie, atunci cand totul e nou si inedit, cand nu ai vazut prea multe si cam tot ce vezi se intipareste pe primele file ale memoriei. Recunosc ca sunt un pic morbida, inca de pe la 4-5 ani eram fascinata de chestii horror, oarecum violente, macabre, primordiale, lucruri misterioase. “Twin Peaks”, pe care vreau sa-l revad in curand, este primul serial care m-a marcat (si legat de care aveam cosmaruri).

Corporatismul, amuzant cum nu e niciodata

“Si atunci ne-au terminat” e romanul de debut al lui Joshua Ferris. M-am apucat de cartea asta din curiozitate. Am o fascinatie bolnava pentru cum vad oamenii lumea corporatista (si chiar am intalnit unele produse creative in domeniul asta, serialul “Better Off Ted” fiind un exemplu bun). Mai am un motiv, dar nu-l divulg acum, momentan.

Cartea e buna, dar am depunctat-o dintr-o pricina: si eu lucrez intr-un mediu corporatist. In sensul de working my ass off. Iar oamenii prezentati in carte lucreaza la o agentie de publicitate. Iar primele zeci de pagini sunt o cronica a cum freaca menta/taie frunze la caini in perioadele in care nu au proiecte. Da, sunt invidioasa pe ei! Hank Neary, de exemplu, isi fotocopiaza romane si le citeste la birou, dand impresia ca lucreaza. Un alt coleg de-al lui are un televizor mic cu antena sub masa si se uita la meciuri. Si tot asa. E frustrant cateodata.

Medium, intre familie si crime

Cu postul asta, inaugurez rubrica, deja anuntata, “Serialul de duminica”. Medium e unul dintre cele doua seriale politiste mult peste toate CSI-urile, NCIS-urile, etc, alaturi de “Bones”. Pentru ca amandoua ofera ceva in plus fata de rezolvarea unei crime (cel putin interesante). “Medium” (bazat pe viata si aventurile si familiei unui medium adevarat, Allison Dubois, care locuieste in orasul Phoenix din Arizona) ofera una dintre cele mai realiste descrieri ale unei familii simple, middle-class, formate din mama, tata si copii (trei fete blonde, minunate).

5 lecturi pentru iulie (si concediu)

Prietena mea, Mihaela, a scris un articol foarte fain despre “Cand si unde citim”. De la ea am aflat despre o femeie care si-a pus in minte sa citeasca 23 de carti in 21 de zile de vacanta, la mare. Eu nu pot sa-mi pun asta in minte, pentru ca nu am 21 de zile de concediu (din pacate).

Dar, pentru ca am intrat si eu in “vacanta de vara”, in sfarsit, pentru doua saptamani (mergem la Sarajevo, ieeeei), o sa am si eu mai mult timp de citit. Si chiar vreau sa-mi propun sa citesc cateva carti. Daca nu 23, macar 5. Si, cum nu prea sunt disciplinata si de obicei ezit vreo 20 de minte si schimb trei carti inainte sa ma hotarasc ce sa citesc, de data asta fac si eu o lista.

Invazia hotilor, cu parodii jenante

Trebuie sa iau atitudine, pentru ca nu mai suport! M-am saturat de parodiile de duzina, care fura scene dintr-un grup de alte filme, le fac la misto, dar nu-s misto si apoi se cred filme destepte, pentru ca rad de altele.

Azi dimineata I snapped. Cand am vazut un film pe HBO/HBO Comedy, “The Comebacks”, care-si pusese in minte sa parodieze filmele sportive, dar, asa cum spune si consensul criticilor afiliati Rotten Tomatoes, Full of groin-centric humor and tired sports clichés, The Comebacks is poor even by parody movie standards.

Generatia geek-chic in filme

My name is Ruxandra and I am a geek. Nu am crescut cu comic books si graphic novels, nu am apucat (din pacate) sa ajung in geek-huburi ca Comic-Con din San Diego, dar de ceva timp mi-am dat seama ca ador filmele si cartile SF, supereroii, dar si adaptarile dupa comic bookuri si graphic novels. Si sunt mandra de asta.

Si Hollywoodul si-a dat seama de potentialul geeksilor ca mine, ca spectatori de film, si iata ca in sfarsit exista protagonisti geeksi la putere.

Blestemul “Maddie si David”

Adica motivul pentru cuplurile din serialele noastre preferate nu ajung sa fie impreuna. Prea des.

Pentru televiziunile americane, problema e frustrarea aia sexuala, intre doua personaje perfecte unul pentru celalalt, care n-ajung niciodata sa fie impreuna. Se pare ca ei cred ca frustrarea aia aduce audiente. Si cateodata este rasplatita cu un sarut, un vis, sau alte firimituri ca astea. Cuplurile se cheama “will they, won’t they”.

Night Watch: Russian Vampire Slayers

In sfarsit am reusit sa vad unul dintre filmele pe care mi-am propus sa le vad. Night Watch de Timur Bekmambetov e minunat! Si foarte distractiv. Regizorul ruso-cazac aplica o viziune oarecum americana la niste imagini din Rusia post-comunista, iar rezultatul vibreaza de culoare, imaginatie. Daca ar fi sa-i reprosez un singur lucru, acela ar fi ca la un moment dat se foloseste excesiv de artificii de montaj, de close-up-uri si de efecte speciale (mai degraba retro decat obositorul CGI).