“Melancholia” lui Lars von Trier

Un cântec trist despre sfârşitul lumii. Cam aşa aş descrie noul film al lui Lars von Trier. Nu este nici pe departe la fel de violent ca Antichrist – nimeni nu este mutilat -, ba chiar nimeni nu prea se luptă cu nimic, practic parcursul filmului e un drum spre acceptare şi chiar resemnare.

Filmul se petrece într-un loc care pare a fi în afara spaţiului şi timpului (de fapt un castel minunat din Suedia, unde s-au tras secvenţele de exterior), cu actori din ţări complet diferite, care sunt înrudiţi! Franţuzoaicele Charlotte Gainsbourg şi Charlotte Rampling, suedezul Stellan Skarsgard si fiul lui născut în SUA Alexander (da, faimosul Eric din True Blood, aici în varianta Eric amnezic, faţă de Eric the viking vampire), americanca Kirsten Dunst, britanicul John Hurt. Asta nu contează.

Seriale noi: Cronică “The Playboy Club”. Cea mai proastă clonă de “Mad Men”

Update 4.oct: The Playboy Club tocmai a trecut in nefiinta! A fost anulat dupa trei episoade…

Premisă: Câţiva iepuraşi Playboy de la un club cu specific din anii ’60 sunt de fapt femei independente, iar Hugh Hefner a ajutat la emanciparea femeilor în acea epocă (hihihi).

Analiză: Aşa cum se întâmplă de obicei în State, succesul unui format inspiră alţi scenarişti să cloneze acel succes. Chiar dacă reuşita se traduce doar în Premii Emmy şi în laudele criticilor (şi unui public restrâns, inteligent şi fidel), dar nu la audienţe, aşa cum e cazul lui Mad Men. Aşa că anul ăsta, reţelele generaliste s-au hotărât să lanseze nu unul ci două seriale inspirate de un show TV care atrage în medie 2 milioane de spectatori. Celălalt e Pan Am, dar n-am ajuns încă la el.

“One Day”, dragoste cu năbădăi timp de 20 de ani

“O zi”, în curând, pe marile ecrane, cu Anne Hathaway şi Jim Sturgess. Dar, până atunci, am reuşit să citesc cartea, pe care o ochisem de mult timp datorită recomandării lui Jonathan Coe. (It’s rare to find a novel which ranges over the recent past with such authority, and even rarer to find one in which the two leading characters are drawn with such solidity, such painful fidelity to real life – la naiba, a zis-o bine. Eu ce sa mai scriu despre carte acum?) Orice cititor mai vechi al blogului meu îmi cunoaşte obsesia pentru Coe, aşa că trebuia să citesc această carte.

Am aşteptat şi am aşteptat, până când mi-am comandat cartea de pe Book Depository (recomand site-ul cu căldură – taxe poştale 0), cu… fix o săptămână înainte să aflu că s-a tradus în română: O zi. Nevermind. E mai faină în engleză.

Seriale noi: Cronica “Up All Night”. Nopti albe cu nou-nascutul

Premisa: Up All Night e probabil cel mai simpatic si bine-format sitcom nou din toamna asta. Din pacate, e format din doua sitcomuri simpatice si rezultatul e unul putin schizofrenic. Atuurile sunt insa mai puternice decat punctele mai putin fericite. Serialul e o cronica a vietii unor proaspeti parinti, jucati de Christina Applegate (Regan), cunoscuta desigur din Familia Bundy, si Will Arnett (Arrested Development, pe care-l recomand la infinit!). Partea faina e ca acesti doi tineri parinti erau adevarati petrecareti – tequila, nopti pierdute, the works. Asa ca le e greu sa se adapteze la noptile albe cauzate de copii.

Cronica “Two and a Half Men”: Viata fara Charlie Sheen

N-am fost niciodata fan Two and a Half Men/ Doi barbati si jumatate, dar, ca tot omul, am fost curioasa sa vad ce se intampla cu acest sitcom redundant, cliseistic si pur si simplu meschin, odata ce-i pleaca vedeta redundanta, cliseistica, meschina (si multe alte adjective care i se pot atribui acestui Charlie Sheen). Raspunsul este ca schimbarea nu e prea mare. Glumele sunt la fel de proaste, situatiile la fel de cliseistice (regula nescrisa a sitcomului: daca in primul act apare o urna cu censa, in urmatorul act cenusa va ajunge pe jos), iar Ashton Kutcher nu e chiar impresionant, desi ara avea potentialul de un personaj mai cald si emotional fata de unul venal si plin de boli venerice.

Seriale noi: Cronica “Secret Circle”. Vrajitori adolescenti care o iau razna

*M-am hotarat sa ma intorc la blog chiar in cel mai fertil moment al televiziunii – toamna, cand recoltezi serialele. Am de gand sa le analizez pe toate si va fi amuzant, pentru ca nu prea ies multe in evidenta. Nu e niciunul cu adevarat bun de la linia de start. Pentru ca episoadele pilot sunt un lucru fragil in general, care au treaba deloc usoara de a pune bazele unei lumi si de a demara actiunea, le voi analiza impreuna cu cel de-al doilea episod, care ar trebui sa demonstreze de fapt cum va arata pe termen lung. 

Premisa: Eroina Cassie (Britt Robertson din Life Unexpected) isi pierde mama intr-un incendiu dubios  si ajunge in oraselul ei natal, New Salem (foarte subtil),  unde e imediat hartuita si acostata de tot felul de oameni care intra cu bocancii in viata ei. Demografic vorbind, de adolescenti ar trebui sa se fereasca, pentru ca micii netrebnici vor s-o introduca in cercul lor de magie si probabil sa faca atatea prostii incat sa distruga lumea, pana la urma. Adaptare dupa romanele lui LJ Smith, mama lui Vampire Diaries,  producatori executivi tot aceiasi ca la Vampire Diaries, Kevin Williamson si Julie Plec.