Recoltă Gaudeamus şi Postul în care Trifoi se laudă

Duminică a fost o zi a surprizelor pentru mine: după ce am fost la Gaudeamus toată săptămâna pentru ziar şi nu am apucat să-mi iau nicio carte, mă hotărâsem să rămân acasă să-mi revin. Şi apoi m-au sunat şi m-au anunţat că ziarul a luat premiu pentru acoperirea târgului, din partea publicului, şi m-am umflat în… foi. Nu e ca şi cum nu m-am simţit bine la Gaudeamus, pentru că ăla e mediul meu, iar durerile de umeri şi de spate resimţite după fiecare ediţie mă fac mândră.

Cei mai misto* barbati din 2010

*misto = destept, nu neaparat frumos, dar interesant, versatil, plin de personalitate, in afara cercului devenit cam boring pentru Trifoi – Depp-Clooney-Pitt, nicio legatura cu marii anosti cauciucati papusei care nu-mi zic nimic Efron-Lautner-Worthington, etc.

Cimitirul de piane, multiplu de Francisco Lazaro

Gesturile si oamenii lasa o umbra care intarzie in urma lor, care se deplaseaza in slow-motion. Peixoto umple fiecare camera cu volume de umbre si lumini, fiecare cu atingerea si greutatea ei.

Asta e doar unul dintre miracolele care au loc in cartea asta. Pe care sunt incantata ca am citit-o si sigur o voi reciti. La doar 270 de pagini, am tras muuuult timp de ea, tocmai pentru ca nu voiam sa se termine.

In cea mai mare parte a timpului, tatal meu facea usi si ferestre, facea taburete ca sa se aseze oamenii pe ele, facea mese, dorindu-si ca oamenii sa aiba farfurii de supa ca sa le aseze pe masa; dar in visurile sale asculta piane, asa cum asculta imposibilele iubiri.

Tatal este Francisco Lazaro. Fiul care povesteste este Francisco Lazaro. Dupa parerea mea, mai exista inca un Francisco Lazaro a carui voce se aude in carte. Dar nu pot sa spun cu certitudine ca asa e. Avem o relatie fragila intre un tata si un fiu. Si alt tata si alt fiu. Si daca asta e axa romanului, si dinamica  intreaga a familiei e extrem de complexa. Si  foarte emotionanta.

5 lecturi pentru iulie (si concediu)

Prietena mea, Mihaela, a scris un articol foarte fain despre “Cand si unde citim”. De la ea am aflat despre o femeie care si-a pus in minte sa citeasca 23 de carti in 21 de zile de vacanta, la mare. Eu nu pot sa-mi pun asta in minte, pentru ca nu am 21 de zile de concediu (din pacate).

Dar, pentru ca am intrat si eu in “vacanta de vara”, in sfarsit, pentru doua saptamani (mergem la Sarajevo, ieeeei), o sa am si eu mai mult timp de citit. Si chiar vreau sa-mi propun sa citesc cateva carti. Daca nu 23, macar 5. Si, cum nu prea sunt disciplinata si de obicei ezit vreo 20 de minte si schimb trei carti inainte sa ma hotarasc ce sa citesc, de data asta fac si eu o lista.