“Cosmopolis” de Don DeLillo – După mine, potopul!

Continuând mania mea de a citi cărţi care au fost sau sunt în curs de ecranizare, am ajuns şi la Cosmopolis de David Cronenberg. Filmul nu l-am văzut încă – doar de asta citesc cărţile înainte să văd ecranizările!

Şi, după ce am fost binecuvântată de-a dreptul să văd la Les Films de Cannes a Bucarest Holy Motors de Leos Carax, nu mai puteam să văd aşa curând un alt film cu o limuzină albă care străbate o metropolă a lumii.

Înapoi la oile noastre! Efectele acţiunilor lui Eric Packer din carte ar putea să se petreaca astăzi sau mâine şi cu siguranţă ar fi putut să se petreacă în 2003, atunci când a apărut cartea.
Continue reading

“Teodosie cel Mic” – Răzvan Rădulescu cel Mare

 Sunt pregătită să declar, cu toată încrederea, că acesta este romanul meu preferat scris în România, din cele citite până acum. E de-a dreptul fermecător, amuzant, jucăuş şi plin de originalitate. E un fantasy autohton pe care îl căutam de mult şi în sfârşit am reuşit să-l împrumut de undeva.

Ştiam că Răzvan Rădulescu (cunoscut, din păcate, mai mult ca autor de scenarii la filme precum Moartea domnului Lăzărescu sau Marţi după Crăciun, pentru a numi doar două din fooooarte multe) a scris şi cărţi, dar nu ştiam că a făcut-o aşa!

În primul rând, avem un warrior complet badass, Pisicâinele, care este mentorul şi consilierul tânărului principe Teodosie cel Mic. Pisicâinele a prilejuit multe discuţii cu prietenii mei, în care încercam să desluşim ce anume are de la pisică şi ce anume de la câine. Concluzia a fost că persoanele care preferă câinii (inclusiv eu) îl văd mai mult câine, iar cele care preferă pisicile, şi-l închipuie mai mult pisică.

Dar Pisicâinele şi-a croit drum cu săbiuţa lui în orice clasament cu cele mai faine personaje, cu o minte ascuţită brici, cu loialitate şi abilitatea lui de a lupta! Continue reading

Eugenides, Krauss, Cărtărescu! 3 cărţi de luat neapărat de la Gaudeamus

Aştept cartea asta de câţiva ani buni, de când am citit Middlesex al lui Jeffrey Eugenides şi m-am îndrăgostit foarte mult de el. Şi apoi am aşteptat vreo doi ani până să citesc Sinuciderea Fecioarelor, pentru că nu mai aveam ce să citesc de el!

Şi iată, avem parte de traducerea în română la în jur de o lună de la lansarea pe piaţa americană. Am rămas uimită când am văzut că apare şi daca trebuie să aleg o singură noutate Gaudeamus pe care s-o cumpăr, asta e! Nu există ceva care să mă atragă mai mult.

Descriere: It’s the early 1980s—the country is in a deep recession, and life after college is harder than ever. In the cafés on College Hill, the wised-up kids are inhaling Derrida and listening to Talking Heads. But Madeleine Hanna, dutiful English major, is writing her senior thesis on Jane Austen and George Eliot, purveyors of the marriage plot that lies at the heart of the greatest English novels. Continue reading

“Marina”, romanul gotic al lui Carlos Ruiz Zafon

Am avut plăcerea să citesc această carte în Chişinău, mai ales pe terasa hotelului unde stăteam, în două zile calde şi însorite, cu muzică neacordată de la mai multe instrumente ca fundal sonor, atât de potrivit pentru o carte care ar putea părea horror, dar e de fapt despre maturizare şi acceptarea morţii. Şi instrumentele se auzeau şi teoretizam că ele de fapt sunt în camere diferite fiecare şi eu auzeam sunetele ieşind pe fereastră, pentru că ce cântau instrumentele era în disonanţă şi niciunul nu avea legătură cu cealaltă…

Încerc să demonstrez ce coloană sonoră potrivită am avut!

Iar cartea m-a prins, m-a prins rapid şi abia aşteptam să vad ce se întâmplă mai departe, dar o iau înaintea mea la pas rapid. Continue reading

S-a strigat lotul 49! Mai liciteaza cineva?

“Comunicarea este cheia” striga unul dintre personajele primului roman de Thomas Pynchon cu care m-am delectat (pentru ca e o delectare). Mai exact, cheia romanului, asa cum este enuntata ea, e strigata de John Nefastis un soi de parapsiholog care cauta sensibili care sa opereze un soi de masinarie, poreclita cu afectiune Demon. Dar asta nu conteaza prea mult, pentru ca este un sub-plot.

Odiseea ii apartine Oedipei Maas, care porneste intr-o calatorie dubioasa, iar aceasta odisee e ambalata in staniolul comercial al unei mari conspiratii (ce dureaza de secole si se desfasoara pe cel putin doua continente). Fostul ei iubit, Pierce Inverarity, moare si o lasa pe ea executor al averii lui. Ea pleaca de acasa, de langa sotul ei, poreclit Mucho (Mucho Maas, get it?), un fost vanzator de masini care are cosmaruri cu o pancarta cu initialele Nada (multe adverbe in viata lui) si care momentan lucreaza ca DJ la postul KCUF (cititi-l invers!). Continue reading