Serial nou (De văzut!) Orphan Black – The multiple awesomeness disorder

De obicei ştiu cu ceva timp înainte când o să apară un serial nou, destul timp cât să mă entuziasmez, să mă umplu de nerăbdare şi să îmi rod unghiile până începe. Dar ăsta mi-a apărut în vizor ca o căprioară în farurile maşinii şi la naiba, că am deraiat şi am rămas în mijlocul drumului şi, ah, pierd şirul metaforei.

First Draft – cursul de scenaristică de la CTRL+N: O experienţă personală

Notă: Acesta nu este un advertorial plătit de nimeni. Este doar părerea mea personală şi recomandarea mea sinceră pentru un curs de la care am învăţat multe. Şi o reclamă neruşiantă la un volum PDF pe care-l puteţi descărca aici, unde veţi putea citi primul meu scenariu de scurtmetraj! 

Cum întotdeauna am vrut să scriu (şi acum am ajuns o adevărată grafomană care închide calculatorul seara şi apoi scrie în caiet) şi întotdeauna am iubit filmele (obsesiv, hărţuitor, aproape maladiv), e foarte ciudat ce târziu mi-a venit ideea să învăţ cum se scriu filmele. Şi cursul First Draft de la Control N (noua sesiune începe pe 6 martie şi cred că mai sunt locuri) a fost cadoul pe care mi l-am oferit de ziua mea acum trei ani.

Wibbly-wobbly, timey-wimey in Doctor Who. Regret versus Aventura

Cand am lucrat (din greu, dar cu imensa placere) la o editie a emisiunii Ca-n filme (integral, in link) dedicata calatoriei in timp, mi-am facut documentarea si chiar am stat sa ma gandesc foarte mult la ideea asta, de time travel si unde – cand?!? – as calatori, ce as face si daca mi-as dori sa schimb ceva. Pentru ca, am ajuns la concluzia asta, oricat de variate ar fi modurile de transport in timp si tipurile de povesti care se pot spune (practic toate: thriller, horror, comedie, comedie romantica, etc), ele tot in doua categorii se impart ca motivatie: regret sau aventura.

30 Rock la final. Perfect.

A existat o vreme (dubioasă, recunosc) în care ridicam din sprânceană atunci când auzeam de anumite seriale TV care luau premiu după premiu. Atunci mă uitam la foarte puţine seriale (weird, right?) şi titluri ca Mad Men şi 30 Rock

Fringe – ultimul episod, camera 513 (spoilere abunda!!!)

De patru ani jumate încoace am avut parte de o poveste de dragoste teribilă cu un personaj, care, pentru mine, e foarte greu de egalat – ca scriitură, ca emoţie pe care mi-o provoacă, dar şi dacă stau să mă gândesc cum m-a facut să râd şi să mă minunez ca pot ierta şi iubi atât de mult un om care aproape a distrus un Univers. Care, dacă stai să te gândeşti, e oarecum responsabil de genocid. Acel om este… 

The Newsroom/ Redacţia. Sorkin! Sorkin! Being Aaron Sorkin!

Când mă gândesc la The Newsroom, (aproape) noul serial al lui Aaron Sorkin, îmi vine în minte culmea demenţei din Being John Malkovich , adică secvenţa din restaurant când *spoiler alert* (deşi, dacă nu l-aţi văzut, e vina voastră)

Anamaria Marinca în “Doctor Who” – “Asylum of the Daleks”

N-am crezut că voi apuca s-o văd pe Anamaria Marinca rostind Doctor Who? vreodată, dar ce bine îmi pare că mi s-a întâmplat. Serialul britanic care împlineşte 50 de ani de la apariţie la anu’ (fun fact: s-a lansat la fix o zi după asasinarea lui JFK) e unul dintre preferatele mele, pentru entuziasm, optimism, ingeniozitate şi densitate narativă spectaculoase. Dar mai ales îmi plac cele mai recente două sezoane, dirijate de genialul (da, e un geniu, e un scenarist de geniu) Steven Moffat.

SF la superlativ: Black Mirror

Despre Black Mirror mi-a zis Skandalouz mai demult, dar abia acum am apucat să-l văd. Şi, boy, ce am ratat nevăzând  cele trei episoade de sine stătătoare până acum. Scrise de un critic de film şi TV, Charlie Brooker, excellently brittish, poveştile sunt minunate, şi, ca orice SF genial, spun mult mai multe despre lumea în care trăim decât despre viitorul mai mult sau mai puţin apropiat.

Serial genial: Louie (sezonul 1). De ce e Louis C.K. mai bun decât Seinfeld

Încă de când a apărut, Louie a fost tratat de către criticii mei preferaţi de seriale (toţi în coloana din dreapta) ca un dar de la Dumnezeu.Aşa că, naturelement, m-am simţit oarecum obligată să-mi arunc un ochi. Şi, după câteva minute, mi-am lipit nu doar unul, ci amândoi ochii, de aventurile lui Louie, 40 de ani, stand-up comic recent divorţat, cam grăsun, ginger şi cu două fetiţe mici. (Avertisment! Înăuntru veţi putea găsi imagini nude cu un ginger cam grăsun) 

Serial scandinav grozav: Bron/Broen sau The Bridge

De parcă nu existau destule seriale americane sau britanice la care să mă uit, am dat fără să vreau peste Bron/Broen  sau Podul. E o coproducţie danezo-suedeză şi asta are de fapt mare relevanţă, pentru că acţiunea virează cu încredere (deşi confuz pentru cineva care nu e danez sau suedez) între cele două ţări. Şi, oricum, se pregătesc două remakeuri: The Tunnel/Le Tunel, coproducţie britanico-franceză, şi încă unul, nenumit şi american, care s-ar petrece la graniţa dintre SUA şi Mexic.