Italo Calvino – “Cavalerul inexistent”: A fi sau a nu fi

 Am terminat acum câteva săptămâni cartea asta (a doua citită la Chişinău), a fost prima citită de Calvino şi mi-a plăcut, în afară de ultima parte, atât de evident (şi asumat) grăbită, încât m-a cam enervat.

Dar micro-romanul lui Calvino este extrem de amuzant şi, deşi se petrece în Evul Mediu, în timpul lui Carol cel Mare care se lupta cu maurii, multe dintre ideile prezente în volum sunt cât se poate de actuale.

Eroul principal este Cavalerul inexistent din titlu, soldatul ideal Agilulfo, perefct în afara unui mic detaliu: nu există. Armura lui este pur şi simplu goală, susţinută de cine ştie ce putere misterioasă, iar Agilulfo trebuie să-şi justifice constant existenţa.

Seriale noi: Cronică “Allen Gregory”. Jonah Hill, în varianta rea şi deloc amuzantă

Cu explozia de anti-eroi din televizoarele americanilor – nu ale noastre, certo – personajele negative care să aibă parte de propriul serial se înmulţesc în ultima vreme mai ceva ca iepurii. Desigur, nu toţi ştiu să-şi construiască cum trebuie anti-eroul – nu la scara lui Breaking Bad, cel puţin, iar mulţi creează anti-eroi foarte buni şi apoi îi scapă din lesă (mă uit mai ales înspre House, Dexter, Weeds şi alţii. Dacă vă interesează anti-eroii, check out Esquire, începând cu 17 decembrie 😀 hihi, reclamă neruşinată!).

Marjane Satrapi: “Broderii”, un alt roman grafic grozav

Luat de la Gaudeamus anul acesta, am terminat Broderii în mai puţin de o zi. Ar fi fost probabil în jur de o oră, dacă n-aş fi fost constant întreruptă de lucruri frivole ca serviciul şi altele.

Acest nou roman grafic al lui Marji (îi spun aşa pentru că mă simt apropiată de ea) e ceva mai lejer şi mai scurt decât Persepolis şi a fost comparat cu Totul despre sex, of all things, deşi, e corect să spun că era vorba mai degrabă de un TDS iranian. Şi că problemele femeilor iraniene aveau mai multe componente serioase decât cele ale unor patru newyorkeze cu lumea la picioare.

Seriale noi: Cronică “New Girl”. Zooey Deschanel e Adorkable

Adorkable. Un cuvânt compus din două cuvinte: adorable şi dork. Folosit la extrem în promovarea Fox pentru noul sitcom New Girl, în care eroina, Jess, e jucată de o actriţă în acelaşi timp adorabilă şi dorky (în România cuvântul tocilar nu prea are nuanţe, spre deosebire de engleză). Eu o găsesc pe Zooey Deschanel extrem de simpatică. Și da, adorabilă. Dar serialul ăsta nu prea are șanse să le placă celor care nu o plac pe Zooey.

Premisă: Practic, premisa este că Zooey Deschanel e adorabilă, adorkable, cum preferați, orice ar face ea.

The Dacia, spioance sexy și vrăji malefice: apariții autohtone în seriale americane

Cu toții știm că românii apar sau sunt menționați în seriale atunci când vine vorba de vampiri, gimnaste, evil spies și tot așa. Dar eu, în loc să mă lamentez, am ales să mă amuz, cu tot felul de chestii simpatice pe care mi le-am notat. În această postare vor fi doar trei, dar hei – sequelurile sunt la modă, nu? Între timp, shall we begin? Sper că aţi avut un 1 Decembrie foarte românesc!