“Glee”-ful = vesel, voios, exuberant

Fiind cu cateva ore (aproape 12) inaintea decernarii Premiilor Emmy (in noaptea asta, la 03.00, pe HBO, fara dublaj – asta e important, dupa prostia de comentariu de la TVR1 la Globurile de Aur…), unde serialul muzical cu doar 22 de episoade difuzate, “Glee”, are 19 nominalizari. Continue reading

Scriitorii mei preferati: Jonathan Coe

Reactia omniprezenta atunci cand il mentionez pe Jonathan Coe este “N-am auzit de el”. Asa ca as vrea sa vorbesc putin despre el si opera lui, mai ales ca, in afara de “Ce hacuiala!”, am citit toate cartile lui traduse in romana. Coe scrie despre o Marea Britanie in multiple perioade, pornind de la Primul Razboi Mondial, pana-n zilele noastre. Scrierile lui au mereu un aer de mister, un soi de stralucire aparte, cu personaje foarte diferite, de la boemi, artisti si idealisti la afaceristi si politicieni corupti. Continue reading

Sunt o mica ticaloasa (in 3D)

“Despicable” e ala caruia nu-i place filmul “Despicable Me”. Si animatia asta amuzanta si emotionanta este inca o dovada ca desenele animate din ziua de azi au mult mai multa profunzime decat blockbusterele obisnuite, superficiale si plictisitoare. Intr-adevar, in “Despicable Me” se simte putin influenta Pixar (dar Pixar oricum e un model de infailibilitate si creativitate, asa ca e bine ca inspira si alte studiouri, ca astia, Universal Studios).

Continue reading

“Delta lui Venus”, rece si tulbure

Poate nu inteleg eu notiunea de literatura erotica, dar “Delta lui Venus” m-a lasat cam rece. In sensul ca nu m-a angajat deloc emotional in viata personajelor din cele 15 povestiri erotice.

Ok, definitia de pe Wikipedia e urmatoarea: Erotic literature comprises fictional and factual stories and accounts of human sexual relationships which have the power to or are intended to arouse the reader sexually.

Pai cam asta e: no arrousal on my part. Si nu e ca si cum m-as fi opus unei senzualitati feroce care eraman din fiecare pagina, nu e ca si cum as avea prejudecati, pentru ca n-am. Deloc! Si banuiesc ca asta se intampla din cauza personajelor, in care nu sunt investite deloc. Ba chiar, mi se pare ca toate personajele sunt asemanatoare si pot fi categorisite cu usurinta. Toate sunt curioase din punct de vedere sexual. Unele sunt incepatoare, altele frigide, altele experimentate. Dar tot aceeasi apa si pamant sunt. Continue reading

Gamer – do not play with Dexter

Acesti doi regizori ai filmului, Mark Neveldine & Brian Taylor (o echipa cam de rahat), si-au batut joc de o gramada de actori talentati. Mai ales my darling Michael C. Hall (unicul “Dexter”), care daca e sa aiba o cariera in filme, macar sa fie filme bune.

“Gamer” e genul de film hiperkinetic, plin de energie (care nu se justifica), in care nu se intampla nimic, dar care e mult mai rau decat un film mediocru, pentru ca promitea. Asta e ideea, pe scurt: Castle, un tip genial (jucat de Dexter), a dezvoltat si conduce mai multe jocuri de tip multiplayer, numai ca oamenii-jucatori sunt chiar in carne si oase si pot fi condusi de rich fucks care vor sa-si satisfaca poftele bolnave.

Continue reading

True Horror cu Giles din “Buffy”

“True Horror” e seria mea preferata de documentare de la Discovery Channel. Evident, mare parte din credit il are si Anthony Head (previously known as Anthony Stewart Head), pe care multi dintre noi il stiu mai bine drept Rupert “Ripper” Giles din “Buffy the Vampire Slayer”.

Si normal ca Head ar face emisiunea asta, pentru ca-l ajuta “experienta” anterioara in ceea ce priveste supranaturalul. Seria asta de documentare analizeaza, in contemporan, miturile din trecut. Am prins pana acum trei episoade (sper ca exista mai multe, totusi). Primul e cu vampiri (d’oh), al doilea cu varcolaci si al treilea cu vrajitoare. Continue reading