“Tucker and Dale vs Evil” = Deconstrucţia slasherului

Un grup de studenţi merge cu cortul în munţi. Printre ei, o gagică “bună” (Katrina Bowden din 30 Rock), o blondă prostănacă şi uşuratică, un tip cu capul pe umeri, încă vreo trei băieţi carne de tun şi un şmecheraş bogat (Jesse Moss, un aparent obişnuit al filmelor horror). Pe lângă maşina lor, pe drum, trece o camionetă cu doi tipi bărboşi, ţărănoşi, poate şi un pic murdari, îmbrăcaţi ca vai de mama lor. Cei doi se uită ciudat la maşina tinerilor. Aceştia din urmă opresc la o benzinărie, Last Chance Gas, unde dau de aceiaşi ţărănoi, care li se par dubioşi.

Vi se pare cunoscută situaţia? Credeşi că aşi mai văzut filmul? Ei bine, vă înşelaţi. Tucker and Dale vs Evil e o comedie care întoarce orice clişeu al unor Texas Chainsaw Massacre, House of Wax sau Wrong Turn la 180 de grade. Şi face asta cu originalitate, umor şi exuberanţă. Plus: cantitatea de sânge, maţe şi membre despărţite de corp (pe scurt gore) caracteristice genului.

Aşa că recomand filmul ăsta cu căldură. Dar eu ştiam la ce sa ma aştept, aşa că multe dintre surprizele poveştii mi-au fost stricate din trailer. Opriţi-vă aici dacă nu vreşi să ştiţi şi să vedeţi în “orb” această comedie slasher destul de violentă, dar care cuprinde o cantitate surprinzătoare de emoţii şi suflet.

Gata, plecaţi de aici! Dacă nu… Dacă sunteţi curioşi, citiţi în continuare!

Tucker and Dale vs Evil e, într-un fel, o parodie a filmelor slasher, în care protagoniştii sunt chiar cei doi ţărănoi (cum altfel să traduc hillbillies? sugestii?): Tucker (Alan Tudyk din Firefly, Dollhouse şi Suburgatory) şi Dale (Tyler Labine din Reaper).

Cei doi prieteni foarte buni se îndreaptă spre cabana din pădure pe care Tucker tocmai a cumpărat-o (şi nu-i vine să creadă că are o casă de vacanţă!), care trădează locatarul anterior ca un sociopat ucigaş, cu toate borcanele ciudate, oasele suspendate şi tăieturile de rigoare din ziar despre crime lipite pe pereţi.

It’s a mansion! spun cei doi, încântaţi.

Dale o place imediat pe Alison (Bowden) şi încearcă să vorbească cu ea, din nefericire acompaniat de o coasă. Deja studenţii îl cred cam nebun. Urmează scene clasice ale genului: tinerii se duc în pădure, unul îi întreabă dacă vor să audă o poveste de groază, arogantul le zice că în fix acelaşi loc, în urmă cu 20 de ani, a avut loc masacrul de Memorial Day şi cadavrele oamenilor omorâţi atunci nu au fost găsite niciodată, apoi cineva propune o sesiune de skinny-dipping etc.

Aici începe partea extrem de amuzantă. Când Alison se loveşte la cap şi e pe cale să se înece, Dale o salvează şi o duce la cabana lor pentru a o îngriji. Studenţii cred că ea a fost răpită şi plănuiesc să o salveze de cei doi monştri.

Tucker and Dale vs Evil e o farsă aplicată pe forma unui slasher. Studenţii, încercând să o salveze pe Alison au tot felul de accidente în care mor, iar partea cea mai faină e că povestea merge destul de bine din ambele perspective: şi de la Tucker şi Dale, blânzi, simpatici, de treabă, care cred că există un pact sinucigaş în grupul studenţilor, dar şi imaginea unui Tucker care aleargă de un roi de albine cu o drujbă în mâini pare destul de ameninţător.

Toate clişeele şi convenţiile genului sunt întoarse cu fundul în sus. Ţărănoii sunt nevinovaţi, iar Evil-ul e doar de partea studenţilor care îşi pierd minţile.

Filmul nu ar funcţiona atât de bine dacă nu ar fi vorba de chimia dintre Tudyk şi Labine, a căror prietenie şi sănătate – mentală şi fizică – e pusă serios la încercare.

Şi, pentru un film independent, efectele sângeroase sunt fantastice, iar modurile în care mor tinerii extrem de amuzante şi inventive. Mai multe nu vreau să spun, pentru că nu are rost să stric surprizele.

Sigur, ca parte negativă, filmul îşi mai pierde din suflu pe la sfârşit, atunci când devine un horror ceva mai convenţional în stilul lui Friday the 13th. Oricum, experienţa de a vedea filmul e una extrem de plăcută şi cu hohote de râs!

Rottentomatoes: 85% fresh
Metacritic: 65 din 100