Freaks and Geeks, dupa 10 ani

Din categoria “Doamne, trifoi, unde gasesti toate serialele astea vechi?” face parte si “Freaks and Geeks”, noua mea iubire, care are doar 18 episoade cu care sa se laude, pana la anularea prematura in 2000. Ei bine, am descoperit serialul gasindu-l, cu consecventa, in mai multe topuri ale serialelor care au influentat profund curentele in televiziunea americana. In ciuda celor 18 episoade, e un titlu de referinta. Si, desi am vazut doar 7 episoade pana acum, nu mi-e greu sa-mi dau seama de ce.

Orice episod e un joc pentru a vedea pe cine mai recunosti. Producatorul executiv e omul-imperiu al comediilor, Judd Apatow (40 Year Old Virgin, Knocked Up si multe altele produse) si majoritatea distributiei principale a serialului se regaseste in filmele ulterioare ale lui Apatow, in combinari de n luate cate 2, 3, 4. Vorbesc mai ales despre James Franco, Seth Rogen, Jason Segel, Martin Starr (noua mea feblete) si altii.

Brut si colturos ca un “Gargui”

Spre ghinionul cartii “Gargoyle” a lui Andrew Davidson, in ultimii doi ani am devenit mult mai critica. Poate pe la inceputul lui 2008 m-ar fi pacalit si as fi dat si eu in mania de a-l numi “genial” si “o capodopera”. That is not the case today!

E o carte care se citeste repede, e bine documentata (asta e argumentul pro-Gargui pe care-l aud cel mai des), prezinta niste experiente extreme si astfel ar trebui sa mearga. Dar bine documentat n-ar trebui sa fie o lauda adusa unui roman. Ar trebui sa fie standardul.

Dar ce-i lipseste cel mai mult e sufletul (paradoxal, mai ales pentru ca accentul in carte se pune mult pe suflet – suflete pereche, suflet mantuit, reincarnare, etc). Personajul e atat de rece si de nepasator si vorbeste atat de detasat despre niste evenimente destul de intense, incat niciodata nu pot sa spun ca mi-a pasat de soarta lui.