First date cu Amelie Nothomb


Au trecut in jur de cinci-sase ani de cand a inceput in Romania nebunia cu Amelie Nothomb. Desi am de mult timp doua carti de ea in biblioteca, abia acum am apucat-o pe prima. “Dictionar Robert de nume proprii” incepe bine si se termina prost. Nu la modul ca sunt un cititor fitos si nu mi-a placut sfarsitul. Dar m-a deranjat ca Nothomb a construit atat de bine prima parte si cam in ultima treime a inadit doua-trei scene laolalta, un strop de auto-fictiune si tivul cartii s-a destramat din toate punctele de vedere. Cum ar veni phoning it in, asa cum zic americanii. Parca Amelie s-a plictisit si a renuntat, trimitand-o in tipografie.

La inceput, stilul m-a incantat. Ulterior mi-am dat seama (datorita cursului de scenaristica) ca autoarea asta are tendinta de a explica prea mult anumite lucruri. Ca si cum nu ar avea incredere in capsorul cititorului, care sa-nteleaga ce incearca ea sa sugereze.

Prima parte a fost de patru trifoi. A doua de doi trifoi. Rezultatul e o medie aritmetica simpla.

Eroina noastra e Plectrude (un nume ales din dictionarul Robert de nume proprii din titlu). Ea s-a nascut in circumstante mai mult decat tragice. Mama ei, Lucette, l-a omorat pe tatal ei (ambii la 19 ani), in timpul celei de-a opta luna de sarcina. Plectrude sughitase in uter o noapte intreaga. Mama ei i-a ales un nume greu,  pentru a o face puternica. Asta e prima cruzime materna. Plectrude e crescuta de matusa ei, Clemence, care o iubeste intr-un fel extrem de bolnavicios. Destinul fetei, conferit de mama ei de dinaintea nasterii, e sa fie dansatoare. Asa ca Plectrude devine dansatoare. E o fata frumoasa, inteligenta peste medie si viata ei e deja decisa.

Ca si cum oamenilor puternici le este sortit sa fie loviti mai mult decat oamenilor slabi, Plectrude are parte de foarte multe incercari. Inclusiv lumea extrem de dura a scolii de balet. Rautatea copiilor din scoala. Obsesia si rautatea unei mame adoptive.

Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Vreau sa vorbesc despre afinitatea pe care am simtit-o fata de fetita Plectrude, care mi-a adus aminte de mine la varsta ei. Da, am facut si eu niste cursuri de balet. In clasa I. Dar mai ales mi-am adus aminte de mine si de scenariile pe care le cream. De dimensiunea dramatica pe care o confeream fiecare situatii cotidiene. De povestile cu printese si balauri in care ma inchipuiam. Asta ma facea sa spun in timp ce citeam prima parte a mini-romanului.

Nu stiu daca sa recomand sau nu cartea. E cu adevarat dezamagitoare.

A fost la un moment dat o fraza interesant. Fiecare fiinta are, cu siguranta, in universul a tot ceea ce a fost scris, o opera care o va transforma in cititor, daca destinul va favoriza acea intalnire. (Plectrude se indragosteste de opera lui Eugene Ionesco. )

6 thoughts on “First date cu Amelie Nothomb

  1. anao says:

    Eu una, ca sa fiu sincera, nu prea inteleg “nebunia” Amelia Nothomb. Am citit “Uimire si cutremur” acum cativa ani dar….nu mi-a placut. Si apoi nici ca mi-a mai venit sa ma apropii de o alta carte a ei. Bine, “Uimire si cutremur” face parte din cartile in care scrie despre marea ei pasiune pentru Japonia, dar mie mi se pare ca incearca sa faca prea mult pentru pasiunea ei. Si asta nu mi-a placut. Si apoi…nici Japonia nu e cultura mea preferata in lumea asta. Mi-am zis de mai multe ori ca poate nu am ales cartea buna, ca poate ar trebui sa incerc sa citesc o alta carte de-a ei, una in care subiectul sa fie altul, mai de pe continentul nostru. Dar….nu stiu daca o sa reusesc sa imi fac curaj, mai ales acum cand citesc si parerea ta.🙂

  2. trifoi says:

    🙂 Eu una o sa-i mai dau o alta sansa. Cred ca prima parte merita asta. Cine stie, poate s-o fi plictisit de acest roman pe care l-am citit. Mai am “Sabotaj din iubire”. Vom vedea.

  3. anao says:

    mmmmm, bine, nu promit nimic dar poate mai incerc si eu ceva🙂 Oricum, mai incolo, saptamana asta ma initiez in Herta Muller.

  4. Ieri am inceput “Igiena asasinului”. La fel ca si tine, sunt la prima intalnire cu Amelie Nothomb. Pana acum, imi place ceea ce citesc. Sa speram doar ca naratiunea va continua pe acelasi ton…

  5. Problema cu Amelie Nothomb este ca dupa ce ii citesti cateva carti devine previzibila si isi pierde farmecul. Ai senzatia ca parca ai mai citit pe undeva ceva asemanator, si nu ca stil, ci pur si simplu la fel. Si cand scoti cate o carte in fiecare an, si toate au menirea de a se vinde bine, e mai greu sa scrii la fel de bine ca la inceput. De aceea, cine vrea sa citeasca, sa citeasca “Igiena asasinului’, apoi ‘Cosmetica dusmanului’, poate ‘Sabotaj din iubire”, si poate si ‘Antichrista’. Si sa se opreasca aici. E suficient. pentru ca dupa aceea urmeaza dezamagirea.

  6. trifoi says:

    @florina. Multumesc de recomandari. O sa le citesc pentru a vedea o Nothomb “nediluata”🙂 Inainte sa mearga mainstream rau de tot.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s