“Chef” – strădaniile creative ale lui Jon Favreau

La prima vedere, ”Chef” este un film despre mâncare și pasiunea pentru mâncare. Numai ca e scris, regizat de Jon Favreau, care interpretează și rolul principal. Mâncarea e însă doar glazura de pe tort. Dacă stai să te gândești puțin la cariera lui Favreau, devine destul de clar că eșescurile recente ale lui ca regizor (Iron Man 2 și Cowboys & Aliens) și criticile primite sunt de fapt subiectul.

Upstream Color – Fugue state

I have to apologize. I was born with a disfigurement where my head is made of the same material as the sun. It makes it impossible for you to look directly at me. 

Upstream Color, regizat de Shane Carruth (la nouă ani după Primer), este una dintre cele mai senzoriale, ciudate şi de vis experienţe pe care am avut-o uitându-mă la un film. E construit din sunete, pentru că fără sunet, filmul ăsta nu ar exista. E ambiguu, deschis interpretărilor, dar te afectează profund şi imediat. Te emoţionează  chiar dacă nu poţi înţelege imediat. Şi e greu, dacă nu imposibil de povestit. 

Before Sunrise, Before Sunset şi eu, Before Before Midnight

*acest post nu conţine spoilere legate de Before Midnight

Îmi aduc aminte foarte-foarte clar prima dată când am văzut Before Sunrise. Aveam vreo 13-14 ani şi mă uitam cu mama la televizor. Nici nu bănuiam de ce minunăţie urma să avem parte. După doar câteva minute eram prinse în mreje definitiv şi nici nu am simţit când a trecut timpul. Totul era perfect. Atmosfera, conversaţia, nu mai zic personajele. Am pierdut socoteala de câte ori l-am văzut de atunci.

TIFF 2013: Much Ado About Nothing – bucurie în stare pură

Mai trebuie să spun cât îl iubesc pe Joss Whedon? Probabil că oricine mă ştie şi citeşte aceste cuvinte îşi dă ochii peste cap (şi pe bună dreptate) şi zice: „Oh, nu din nou!”

Libertate/ Freedom de Jonathan Franzen: Ai grijă ce-ţi doreşti!

Când am plecat de acasă, acum vreo 3 luni, m-am uitat repede în rafturi să-mi aleg două cărţi pe care să le iau cu mine în exil. Întâi mi-au picat ochii pe Freedom şi am ştiut că e The one. (Am mai luat şi The Hours a lui Michael Cunningham, care s-a dovedit a fi aproape la fel de potrivită).

Serial nou (De văzut!) Orphan Black – The multiple awesomeness disorder

De obicei ştiu cu ceva timp înainte când o să apară un serial nou, destul timp cât să mă entuziasmez, să mă umplu de nerăbdare şi să îmi rod unghiile până începe. Dar ăsta mi-a apărut în vizor ca o căprioară în farurile maşinii şi la naiba, că am deraiat şi am rămas în mijlocul drumului şi, ah, pierd şirul metaforei.

Scott Pilgrim Vs the World – relaţiile sunt dificile (SPOILERE)

Nu aveam nevoie de prea multe imbolduri ca să îmi placă Scott Pilgrim vs the World. Îl ador pe Edgar Wright şi tot ce a făcut (Shaun of the Dead! Hot Fuzz!! Spaced! ) Dar filmul se ţine bine şi la a nşpea vizionare, aşa că m-am gândit: What the frak? Hai să scriu din nou despre el, pentru că există muuulte de spus. La vremea respectiva scrisesem despre el pe Film Reporter.

Iron Man 3 – Fisurile din armură

Tony Stark nu mai e the big man on campus. Sau cel puţin nu se mai simte aşa. După ce a avut de-a face cu wormholes şi nondescript aliens din altă dimensiune în The Avengers, s-a cam speriat. Şi simpla menţiune a New Yorkului, în ciuda şaormei de senzaţie, îi provoacă atacuri de panică. Ăsta e un început bun pentru un film cu supereroi. Nu creează un conflict din aer, iar villainii (Mandarinul Ben Kingsley, Guy Pearce şi James Badge Dale din my dearly-departed Rubicon, playing totally against his intellectual-type roles) sunt doar simptome ale crizei lui existenţiale.

Kinoautomat – primul film interactiv – the multiple timeline storytelling

Tocmai m-am întors de la Cinematecă unde, Slavă cerului!, era o coadă de câteva sute de oameni. N-aş fi crezut că voi apuca ziua asta. Mi s-a făcut un pic rău când mi-am dat seama că pot să intru pur şi simplu după vreo 15 minute de coadă (being a movie journalist and all), dar urăsc să le iau faţa oamenilor care aşteaptă. Surprise-surprise!

De ce era coadă întrebaţi? Pentru că am avut parte de o proiecţie a primului film interactiv din lume, mai exact Kinoautomat, un film ceh din 1967 (care a fost şi interzis în anul următor de comunişti). O să fie un post kilometric, aşa că o să o iau încetul cu încetul, pe puncte.

First Draft – cursul de scenaristică de la CTRL+N: O experienţă personală

Notă: Acesta nu este un advertorial plătit de nimeni. Este doar părerea mea personală şi recomandarea mea sinceră pentru un curs de la care am învăţat multe. Şi o reclamă neruşiantă la un volum PDF pe care-l puteţi descărca aici, unde veţi putea citi primul meu scenariu de scurtmetraj! 

Cum întotdeauna am vrut să scriu (şi acum am ajuns o adevărată grafomană care închide calculatorul seara şi apoi scrie în caiet) şi întotdeauna am iubit filmele (obsesiv, hărţuitor, aproape maladiv), e foarte ciudat ce târziu mi-a venit ideea să învăţ cum se scriu filmele. Şi cursul First Draft de la Control N (noua sesiune începe pe 6 martie şi cred că mai sunt locuri) a fost cadoul pe care mi l-am oferit de ziua mea acum trei ani.