Posted by: trifoi on: January 20, 2012

O grămadă de seriale noi și serii noi din show-urile mele preferate se pregătesc de premieră, asta în condițiile în care eu nici n-am apucat să scriu despre serialele noi-vechi, care au început în urmă cu vreo 3-4 luni, dar sper să apuc să le termin soon (printre ele: Pan Am, Once Upon a Time, Terra Nova și Hart of Dixie). Dar iată ce abia aștept să înceapă în următoarele luni. Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: January 16, 2012

Mi-a fost greu să citesc cartea asta şi, se pare, şi să scriu despre ea, având în vedere că am terminat-o acum vreo lună sau chiar mai mult. parţial din cauza structurii dificile: blocuri de text de narator la persoana a III-a combinate cu dialog combinate cu gânduri şi tot aşa, cu puţine semne de punctuaţie.
Niciunul dintre ingrediente nu este separat de celălalt într-un fel, aşa că până te obişnuieşti cu formatul aproape stream of consciousness, dar nu exact.
Personajele, multiple, pentru că volumul e de fapt o culegere de poveşti ale oamenilor diferiţi din acelaşi cartier, dar care au mai multe lucruri în comun, pentru ca pur şi simplu să fie un roman şi nu o colecţie de povestiri (iar 2-3 personaje de şmecheraşi de cartier fac salturi dintr-o povestire în alta, pentru a face legătura mai puternică). Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: January 16, 2012

Homeland tocmai a câştigat, complet meritat, două Globuri de Aur, pentru rolul lui Claire Danes şi pentru Cel mai bun serial dramatic. Celălalt actor principal, din păcate, Damian Lewis, nu şi-a câştigat statueta care trebuia să fie a lui. Dar ne mulţumim cu ce avem, măcar nu a luat American Horror Story premiul pentru dramă. Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: January 15, 2012

M-am obişnuit deja ca festivităţile de premiere pentru filme şi seriale să nu însemne nimic şi atunci supărarea mea inevitabilă pentru cei omişi, dar merituoşi sau pentru cei nominalizaţi, dar penibili, mai e doar un simptom al dorinţei ca aceşti merituoşi să fie mediatizaţi şi recunoscuţi şi expuşi unui public mai larg, care să se bucure de minunăţiile pe care le ignoră. Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: January 13, 2012

Adam Scott rulz
*aşa cum am zis şi anul trecut, mişto = deştept, nu neapărat frumos clasic, dar interesant, versatil, plin de personalitate, în afara cercului devenit cam boring pentru Trifoi – Depp-Clooney-Pitt, nicio legătură cu marii anoşti cauciucaţi păpuşei care nu-mi zic nimic Efron-Lautner-Worthington etc. Am ales actori care fac roluri geniale, off the beaten path, şi care, din păcate, nu sunt consideraţi sex-simboluri universale. Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: January 5, 2012

Un regim aproape inuman de muncă şi o vacanţă imediat după, petrecută în minunata Bucovină, lângă Vatra Dornei, acolo unde stickul de internet avea impresia greşită că suntem în Ucraina m-au făcut să n-am timp să închei anul aşa cum trebuie din punct de vedere al blogului. Dar cum n-am intrat încă în pâine în 2012, pot să mai fac acest top al lucrurilor care m-au fericit cel mai tare în anul care tocmai s-a terminat. Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: December 11, 2011
Am terminat acum câteva săptămâni cartea asta (a doua citită la Chişinău), a fost prima citită de Calvino şi mi-a plăcut, în afară de ultima parte, atât de evident (şi asumat) grăbită, încât m-a cam enervat.
Dar micro-romanul lui Calvino este extrem de amuzant şi, deşi se petrece în Evul Mediu, în timpul lui Carol cel Mare care se lupta cu maurii, multe dintre ideile prezente în volum sunt cât se poate de actuale.
Eroul principal este Cavalerul inexistent din titlu, soldatul ideal Agilulfo, perefct în afara unui mic detaliu: nu există. Armura lui este pur şi simplu goală, susţinută de cine ştie ce putere misterioasă, iar Agilulfo trebuie să-şi justifice constant existenţa. Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: December 10, 2011


Cu explozia de anti-eroi din televizoarele americanilor – nu ale noastre, certo – personajele negative care să aibă parte de propriul serial se înmulţesc în ultima vreme mai ceva ca iepurii. Desigur, nu toţi ştiu să-şi construiască cum trebuie anti-eroul – nu la scara lui Breaking Bad, cel puţin, iar mulţi creează anti-eroi foarte buni şi apoi îi scapă din lesă (mă uit mai ales înspre House, Dexter, Weeds şi alţii. Dacă vă interesează anti-eroii, check out Esquire, începând cu 17 decembrie
hihi, reclamă neruşinată!). Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: December 6, 2011

Luat de la Gaudeamus anul acesta, am terminat Broderii în mai puţin de o zi. Ar fi fost probabil în jur de o oră, dacă n-aş fi fost constant întreruptă de lucruri frivole ca serviciul şi altele.
Acest nou roman grafic al lui Marji (îi spun aşa pentru că mă simt apropiată de ea) e ceva mai lejer şi mai scurt decât Persepolis şi a fost comparat cu Totul despre sex, of all things, deşi, e corect să spun că era vorba mai degrabă de un TDS iranian. Şi că problemele femeilor iraniene aveau mai multe componente serioase decât cele ale unor patru newyorkeze cu lumea la picioare. Read the rest of this entry »
Posted by: trifoi on: December 5, 2011

Adorkable. Un cuvânt compus din două cuvinte: adorable şi dork. Folosit la extrem în promovarea Fox pentru noul sitcom New Girl, în care eroina, Jess, e jucată de o actriţă în acelaşi timp adorabilă şi dorky (în România cuvântul tocilar nu prea are nuanţe, spre deosebire de engleză). Eu o găsesc pe Zooey Deschanel extrem de simpatică. Și da, adorabilă. Dar serialul ăsta nu prea are șanse să le placă celor care nu o plac pe Zooey.
Premisă: Practic, premisa este că Zooey Deschanel e adorabilă, adorkable, cum preferați, orice ar face ea. Read the rest of this entry »
au comentat recent...