- In: Books
- 9 Comments
Când am plecat de acasă, acum vreo 3 luni, m-am uitat repede în rafturi să-mi aleg două cărţi pe care să le iau cu mine în exil. Întâi mi-au picat ochii pe Freedom şi am ştiut că e The one. (Am mai luat şi The Hours a lui Michael Cunningham, care s-a dovedit a fi aproape la fel de potrivită). Read the rest of this entry »
- In: TV
- 2 Comments
De obicei ştiu cu ceva timp înainte când o să apară un serial nou, destul timp cât să mă entuziasmez, să mă umplu de nerăbdare şi să îmi rod unghiile până începe. Dar ăsta mi-a apărut în vizor ca o căprioară în farurile maşinii şi la naiba, că am deraiat şi am rămas în mijlocul drumului şi, ah, pierd şirul metaforei. Read the rest of this entry »
Nu aveam nevoie de prea multe imbolduri ca să îmi placă Scott Pilgrim vs the World. Îl ador pe Edgar Wright şi tot ce a făcut (Shaun of the Dead! Hot Fuzz!! Spaced! ) Dar filmul se ţine bine şi la a nşpea vizionare, aşa că m-am gândit: What the frak? Hai să scriu din nou despre el, pentru că există muuulte de spus. La vremea respectiva scrisesem despre el pe Film Reporter.
Iron Man 3 – Fisurile din armură
Posted on: April 28, 2013
- In: Movies
- 3 Comments
Tony Stark nu mai e the big man on campus. Sau cel puţin nu se mai simte aşa. După ce a avut de-a face cu wormholes şi nondescript aliens din altă dimensiune în The Avengers, s-a cam speriat. Şi simpla menţiune a New Yorkului, în ciuda şaormei de senzaţie, îi provoacă atacuri de panică. Ăsta e un început bun pentru un film cu supereroi. Nu creează un conflict din aer, iar villainii (Mandarinul Ben Kingsley, Guy Pearce şi James Badge Dale din my dearly-departed Rubicon, playing totally against his intellectual-type roles) sunt doar simptome ale crizei lui existenţiale.
Tocmai m-am întors de la Cinematecă unde, Slavă cerului!, era o coadă de câteva sute de oameni. N-aş fi crezut că voi apuca ziua asta. Mi s-a făcut un pic rău când mi-am dat seama că pot să intru pur şi simplu după vreo 15 minute de coadă (being a movie journalist and all), dar urăsc să le iau faţa oamenilor care aşteaptă. Surprise-surprise!
De ce era coadă întrebaţi? Pentru că am avut parte de o proiecţie a primului film interactiv din lume, mai exact Kinoautomat, un film ceh din 1967 (care a fost şi interzis în anul următor de comunişti). O să fie un post kilometric, aşa că o să o iau încetul cu încetul, pe puncte. Read the rest of this entry »
- In: Movies | TV
- Leave a Comment
Notă: Acesta nu este un advertorial plătit de nimeni. Este doar părerea mea personală şi recomandarea mea sinceră pentru un curs de la care am învăţat multe. Şi o reclamă neruşiantă la un volum PDF pe care-l puteţi descărca aici, unde veţi putea citi primul meu scenariu de scurtmetraj!
Cum întotdeauna am vrut să scriu (şi acum am ajuns o adevărată grafomană care închide calculatorul seara şi apoi scrie în caiet) şi întotdeauna am iubit filmele (obsesiv, hărţuitor, aproape maladiv), e foarte ciudat ce târziu mi-a venit ideea să învăţ cum se scriu filmele. Şi cursul First Draft de la Control N (noua sesiune începe pe 6 martie şi cred că mai sunt locuri) a fost cadoul pe care mi l-am oferit de ziua mea acum trei ani. Read the rest of this entry »
- In: Books
- Leave a Comment
Faţă de Pe drum sunt complet indiferentă, cartea seamănă într-un fel cu provocarea aia dintr-un basm sau mai multe: nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum. Ba chiar îndrăznesc să spun că m-a plictisit complet.
Tot din cauza încăpăţânării mele am citit cartea până la capăt, căci, na, poate exista vreo revelaţie la sfârşit, ceva care să dea substanţă acestei înşiruiri de călătorii şi de oraşe. Pe drum este cea mai lungă enumerare din lume şi pe bune că, de la un moment dat putea să bage Kerouac un etc. N-ar fi schimbat cu nimic sentimentul de gol cu care am rămas. Read the rest of this entry »
