Iron Man 3 – Fisurile din armură

Iron Man 3 13trifoi jumaTony Stark nu mai e the big man on campus. Sau cel puţin nu se mai simte aşa. După ce a avut de-a face cu wormholes şi nondescript aliens din altă dimensiune în The Avengers, s-a cam speriat. Şi simpla menţiune a New Yorkului, în ciuda şaormei de senzaţie, îi provoacă atacuri de panică. Ăsta e un început bun pentru un film cu supereroi. Nu creează un conflict din aer, iar villainii (Mandarinul Ben Kingsley, Guy Pearce şi James Badge Dale din my dearly-departed Rubicon, playing totally against his intellectual-type roles) sunt doar simptome ale crizei lui existenţiale.

Continue reading

Advertisements

Kinoautomat – primul film interactiv – the multiple timeline storytelling

kinoautomat-oww Kinoautomat

Tocmai m-am întors de la Cinematecă unde, Slavă cerului!, era o coadă de câteva sute de oameni. N-aş fi crezut că voi apuca ziua asta. Mi s-a făcut un pic rău când mi-am dat seama că pot să intru pur şi simplu după vreo 15 minute de coadă (being a movie journalist and all), dar urăsc să le iau faţa oamenilor care aşteaptă. Surprise-surprise!

De ce era coadă întrebaţi? Pentru că am avut parte de o proiecţie a primului film interactiv din lume, mai exact Kinoautomat, un film ceh din 1967 (care a fost şi interzis în anul următor de comunişti). O să fie un post kilometric, aşa că o să o iau încetul cu încetul, pe puncte. Continue reading

First Draft – cursul de scenaristică de la CTRL+N: O experienţă personală

First draft

Notă: Acesta nu este un advertorial plătit de nimeni. Este doar părerea mea personală şi recomandarea mea sinceră pentru un curs de la care am învăţat multe. Şi o reclamă neruşiantă la un volum PDF pe care-l puteţi descărca aici, unde veţi putea citi primul meu scenariu de scurtmetraj! 

Cum întotdeauna am vrut să scriu (şi acum am ajuns o adevărată grafomană care închide calculatorul seara şi apoi scrie în caiet) şi întotdeauna am iubit filmele (obsesiv, hărţuitor, aproape maladiv), e foarte ciudat ce târziu mi-a venit ideea să învăţ cum se scriu filmele. Şi cursul First Draft de la Control N (noua sesiune începe pe 6 martie şi cred că mai sunt locuri) a fost cadoul pe care mi l-am oferit de ziua mea acum trei ani. Continue reading

Pe drum – Jack Kerouac. Călătoria fără sfârşit

Jack_Kerouac_Pe_Drum2,5 trifoiFaţă de Pe drum sunt complet indiferentă, cartea seamănă într-un fel cu provocarea aia dintr-un basm sau mai multe: nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum. Ba chiar îndrăznesc să spun că m-a plictisit complet.

Tot din cauza încăpăţânării mele am citit cartea până la capăt, căci, na, poate exista vreo revelaţie la sfârşit, ceva care să dea substanţă acestei înşiruiri de călătorii şi de oraşe. Pe drum este cea mai lungă enumerare din lume şi pe bune că, de la un moment dat putea să bage Kerouac un etc. N-ar fi schimbat cu nimic sentimentul de gol cu care am rămas. Continue reading

Casa molimei lui Jim Crace. Postapocaliptic deloc coplesitor

casa_molimei_jim crace3trifoiSunt nebuna dupa Jim Crace. Sau mai exact sunt nebuna dupa prima carte pe care am citit-o de Jim Crace, In clipa mortii, pe care am elogiat-o in trecut chiar pe acest blog, atunci cand scriam intr-un ritm sustinut. Dar de Casa molimei am fost dezamagita. Nu e rea, dar nu e potentialul maxim al lui Crace.

In ultima vreme m-am decis sa citesc si sa vad tot ce pot pe subiectul postapocaliptic pentru ca, sincer, lucrez la un proiect postapocaliptic si vreau sa stiu cam care sunt lucrurile comune pentru a le evita. (My own project va fi oricum o comedie, deci deja tonul se schimba, nu vorbim despre The Road/Drumul aici). Continue reading

Wibbly-wobbly, timey-wimey in Doctor Who. Regret versus Aventura


_Doctor Who Blink Carey Mulligan (1)Cand am lucrat (din greu, dar cu imensa placere) la o editie a emisiunii Ca-n filme (integral, in link) dedicata calatoriei in timp, mi-am facut documentarea si chiar am stat sa ma gandesc foarte mult la ideea asta, de time travel si unde – cand?!? – as calatori, ce as face si daca mi-as dori sa schimb ceva. Pentru ca, am ajuns la concluzia asta, oricat de variate ar fi modurile de transport in timp si tipurile de povesti care se pot spune (practic toate: thriller, horror, comedie, comedie romantica, etc), ele tot in doua categorii se impart ca motivatie: regret sau aventura. Continue reading