The Newsroom/ Redacţia. Sorkin! Sorkin! Being Aaron Sorkin!

Când mă gândesc la The Newsroom, (aproape) noul serial al lui Aaron Sorkin, îmi vine în minte culmea demenţei din Being John Malkovich , adică secvenţa din restaurant când *spoiler alert* (deşi, dacă nu l-aţi văzut, e vina voastră)

Divine Intervention. Palestina-Israel. Elia Suleiman

Foarte rar mi se întâmplă să văd un film despre care nu ştiu nimic, n-am citit nimic, despre un regizor despre care n-am citit nimic. Ei bine, poate aşa îndrăgosteala mea e mai puternică şi mai intensă. Primele cadre pe care le-am vazut, intre filmari, la Les Films de Cannes a Bucarest, ale unui Nazaret (da! acela!) absurd, ars de soare, m-au cucerit. Au fost ca nişte prime ocheade pe care le arunci unui bărbat.

Anamaria Marinca în “Doctor Who” – “Asylum of the Daleks”

N-am crezut că voi apuca s-o văd pe Anamaria Marinca rostind Doctor Who? vreodată, dar ce bine îmi pare că mi s-a întâmplat. Serialul britanic care împlineşte 50 de ani de la apariţie la anu’ (fun fact: s-a lansat la fix o zi după asasinarea lui JFK) e unul dintre preferatele mele, pentru entuziasm, optimism, ingeniozitate şi densitate narativă spectaculoase. Dar mai ales îmi plac cele mai recente două sezoane, dirijate de genialul (da, e un geniu, e un scenarist de geniu) Steven Moffat.

SF la superlativ: Black Mirror

Despre Black Mirror mi-a zis Skandalouz mai demult, dar abia acum am apucat să-l văd. Şi, boy, ce am ratat nevăzând  cele trei episoade de sine stătătoare până acum. Scrise de un critic de film şi TV, Charlie Brooker, excellently brittish, poveştile sunt minunate, şi, ca orice SF genial, spun mult mai multe despre lumea în care trăim decât despre viitorul mai mult sau mai puţin apropiat.

Serial genial: Louie (sezonul 1). De ce e Louis C.K. mai bun decât Seinfeld

Încă de când a apărut, Louie a fost tratat de către criticii mei preferaţi de seriale (toţi în coloana din dreapta) ca un dar de la Dumnezeu.Aşa că, naturelement, m-am simţit oarecum obligată să-mi arunc un ochi. Şi, după câteva minute, mi-am lipit nu doar unul, ci amândoi ochii, de aventurile lui Louie, 40 de ani, stand-up comic recent divorţat, cam grăsun, ginger şi cu două fetiţe mici. (Avertisment! Înăuntru veţi putea găsi imagini nude cu un ginger cam grăsun) 

Serial scandinav grozav: Bron/Broen sau The Bridge

De parcă nu existau destule seriale americane sau britanice la care să mă uit, am dat fără să vreau peste Bron/Broen  sau Podul. E o coproducţie danezo-suedeză şi asta are de fapt mare relevanţă, pentru că acţiunea virează cu încredere (deşi confuz pentru cineva care nu e danez sau suedez) între cele două ţări. Şi, oricum, se pregătesc două remakeuri: The Tunnel/Le Tunel, coproducţie britanico-franceză, şi încă unul, nenumit şi american, care s-ar petrece la graniţa dintre SUA şi Mexic.

“Atlasul norilor”, “Sînt o babă comunistă” şi “Filmul surd în România mută”. Trei cărţi cinefile

Mă duc şi eu la librărie prima oară în ceva timp bun (am mai recuperat ce aveam în bibliotecă şi nu citisem încă – tot nu le-am terminat pe toate) şi mă trezesc că plec de acolo cu trei cărţi, toate având legătură cu lumea filmului. Clasic pentru mine!

Cred cu tărie că, decât filmul să îmi spoilărească romanul, mai bine cartea să-mi strice filmul!

1. Atlasul norilor, David Mitchell

Romanul ăsta a apărut în 2004 şi a devenit deja un clasic, din câte am citit. E format din şase nuvele, care se completează reciproc, ca o serie de Matrioşka. Şi, recent, a apărut trailerul filmului regizat de fraţii Wachowski (Matrixuri) (apropo, aţi auzit că unul din fraţi a devenit sora Wachowski în urma unei operaţii de schimbare de sex? Good for her!) şi de Tom Tykwer (Run Lola Run, Perfume – The Story of a Murderer).

“Tucker and Dale vs Evil” = Deconstrucţia slasherului

Un grup de studenţi merge cu cortul în munţi. Printre ei, o gagică “bună” (Katrina Bowden din 30 Rock), o blondă prostănacă şi uşuratică, un tip cu capul pe umeri, încă vreo trei băieţi carne de tun şi un şmecheraş bogat (Jesse Moss, un aparent obişnuit al filmelor horror).

Seriale cărora le dau papucii: Dexter, True Blood, Californication şi altele

Cu toate unicorn farts, Supernatural a devenit oribil

Scriam într-un post anterior despre serialele pe care o să le văd vara asta şi despre cele noi pe care le-am păstrat în programul de vizionare. Acum e timpul să mă hotărăsc de ce anume  o să scap. Out with the old, in with the new. Trebuie să menţionez că serialele astea nu m-au supărat recent, ci au o istorie veche de cel puţin doi ani (în majoritatea cazurilor) de a mă aliena.

New Girl, Scandal, Once Upon a Time şi Suburgatory. Ce seriale păstrez din sezonul 2011-2012

Toamna şi primăvara au adus o grămadă de seriale noi, mai multe ca de obicei, însă, la fel ca de obicei, prea puţine merită atenţie, darămite câteva ore bune din viaţa mea (sau a voastră). Iar câteva dintre alea bune (Awake, de exemplu) au fost deja anulate, spre nefericirea mea. Rămân însă cu câteva de care nu pot să mă despart. Unele merită, la altele sunt curioasă sau am prins deja gustul plăcerii vinovate.