Seriale noi: Cronică “Person of Interest”. Jim Caviezel e android

  Înainte de orice, aş vrea să fac o serie de comparaţii despre cum joacă Jim Caviezel în acest serial: ca Data din Star Trek: The Next Generation, care a uitat cum să fie intrigat de natura umană. Ca un zombie care a învăţat din când în când să articuleze cuvinte, dar nu înţelege ce înseamnă acestea. Ca un extraterestru care vrea să se integreze în lume, dar un om depresiv i-a dat toate lecţiile despre ce înseamnă să fii om. Ca un bărbat căruia i s-a scos zona limbică a creierului, responsabilă pentru emoţii. Ca un tip venit din viitor căruia îi lipsesc corzile vocale şi are un dispozitiv (ce-i drept avansat) de vorbire electronică. Ca un tip posedat de un demon plictisit. Ca un mort supărat că a fost înviat. Ca un tip care şi-a injectat prea mult Botox în pomeţi şi în jurul ochilor, dar era mahmur la timpul injecţiilor şi faţa nu i-a îngheţat în zâmbet. Ca paraplegicul Tio din Breaking Bad, numai că nu e paraplegic (Mint! Tipul care-l joacă pe Tio nu zice nimic dar joacă cu faţa de rupe!). Ca un robot ruginit la încheieturi.

Astea le-am gândit în doar 10 minute. Astfel, dau vina pe Jim Caviezel pentru lipsa de rezonanţă a acestui serial (deşi CBS, televiziunea pensionarilor din State, are partea de vină, insistând ca acest serial să fie un procedural ordinar şi nu o explorare a Big Brother-ului care ne urmăreşte chiar acum!). Caviezel parcă soarbe tot O2-ul dintr-o cameră şi taie orice încercare a lui Michael Emerson (Ben! Din Lost) de a crea o energie. Şi nu e de ajuns justificarea traumelor prin care a trecut, pierderea iubitei, oamenii ucişi când era în special forces. Nimic nu se vede în ochii lui. Doar white noise. Dar deja mi-am luat-o înainte şi am abandonat structura (am nevoie de structură!)

Premisă: Un aparent vagabond, John Reese (distrugătorul de replici Caviezel) e recrutat de un miliardar misterios Mr. Finch (Michael Emerson, that lovely bastard) pentru a-l ajuta cu un proiect personal. Finch a creat pentru guvern o maşinărie care prevede actele de violenţă înainte de a se petrece, însă guvernanţilor le pasă doar de acte de teorism şi nu de acei oameni nevinovaţi care ar putea fi omorâţi, deşi maşina îi vede şi pe aceştia. Aşa că Finch poate avea acces la maşină doar pentru a extrage CNP (ei, social security number, dar e acelaşi lucru) următorului vizat şi încearcă să-l ajute, domnul antimaterie fiind braţul lung al legii lui.

Analiză: Acum să ne înţelegem: eu mă uit în continuare la acest serial din loialitate faţă de JJ Abrams, pe care îl ador, şi pentru Jonathan Nolan (fratele lui Christopher, scriitor al povestirii pe care s-a bazat Memento. Scenarist la The Prestige, The Dark Knight şi viitorul The Dark Knight Rises) care singur are în capul lui un serial mult mai interesant decât ce-l lasă CBS să facă. Un serial despre libertăţile pe care şi le ia guvernul pentru a apăra cetăţenii. Un serial care dă răspunsuri complexe la întrebarea: ai prefera să ai parte de siguranţă sau de intimitate?

Numai acum, off the top of my head, mă pot gândi la o idee interesantă de episod: un jurnalist, de exemplu, care atunci când e abordat de domnul Android nu-i acceptă ajutorul pentru că nu vrea ca acest om să-i ştie secretele adânci. Poate chiar moare în proces pentru chestii stupide (sarcasm alert) ca dreptul la intimitate, libertăţi civile, într-o Americă în care lucrurile s-au schimbat, după The Patriot Act, provocat de 11 septembrie. De altfel, Homeland, de departe cel mai bun serial din această toamnă, pe care sper să-l recenzez curând, se ocupă de ideile astea excelent. Go watch that, people!

De altfel, niciunul dintre oamenii pe care cei doi îi ajută nu se arată indignat de această imixtiune. Deh, dacă spinarea îţi este salvată, ce mai contează că oamenii îţi intră cu bocancii în lumea personală? (Asta se întâmplă într-o lume în care există tot felul de privacy issues cu Facebook, de exemplu…)

Iar episoadele, în afară de elementul The Machine, sunt poveşti clişeistice: o gaşcă de jefuitori de bănci în care decedatul Caviezel se infiltrează (teoretic, se ataşează de unul dintre hoţi, dar n-ai zice, după faţa lui), un procuror ameninţat de răufăcători, un judecător şantajat cu răpirea fiului său şi tot aşa. Seen em all.

Arma secretă este, desigur, Emerson, ale cărui motivaţii pentru acţiunile lui rămân în mare parte misterioase (Lost-style). Cu toate astea, el reuşeşte să scoată ceva în plus din fiecare replică a sa. Mai există o armă secretă: Taraji P. Henson (nominalizată la Oscar pentru The Curios Case of Benjamin Button) în rolul unei poliţiste care-l urmăreşte pe Reese. Însă pe ea nu o folosesc destul şi în manieră insulară – departe de cei doi protagonişti, de cele mai multe ori.

Lost Reunion: The Others - Ben Linus and Goodwin!

Singura dată când chiar m-am distrat la serialul ăsta a fost când au apărut suspicios de multe posibile referinţe la Lost. (by the way, Charles Widmore vine în curând în vizită).

I’ve been watching you for a long time, John… (Locke, heh)
I’ve got a list! (of names from Jacob?)
The machine gave you another number (4 8 15 16 23 42? Le-am scris din memorie hihi)
You’re not the only one who’s… lost.

Şi astea, toate, în decurs de câteva minute, într-un singur episod…Fix it? Evident, omorâţi-l pe John Reese! Şi luaţi-o de la capăt cu alt muscleman! Acum pe bune, gândiţi-vă dacă Jim Caviezel pare a fi un actor bun doar pentru că e un nume sau pentru că l-aţi văzut jucând spectaculos în ceva. Şi Jonathan Nolan trebuie să dea un ultimatum CBS-ului: ori îşi face propriul serial, inteligent şi creepy, sau dacă pleacă, pentru că e prea talentat ca să-şi piardă vremea.

Cronică A Gifted Man
Cronică Revenge
Cronică Prime Suspect
Cronică Whitney
Cronică Last Man Standing
Cronică Charlie’s Angels (decedat)
Cronică 2 Broke Girls
Cronică Unforgettable
Cronica Ringer
Cronica The Playboy Club (decedat)
Cronica Up All Night
Cronica Secret Circle
Cronică Free Agents (decedat)